Părinții români nu dau doi lei pe educația copiilor, în timp ce acești visează de mici la munca în străinătate. Realitatea înfiorătoare a școlii românești

România se confruntă cu una dintre cele mai grave probleme educaționale din Europa, având cea mai mare rată de abandon școlar din Uniunea Europeană. Aceasta este o realitate alarmantă, în special în comunitățile sărace din mediul rural, unde părinții nu consideră educația o prioritate pentru copiii lor. De cele mai multe ori, aceștia aleg să-i implice în activitățile gospodărești sau să-i trimită la muncă în loc să-i sprijine să-și continue studiile.

Conform statisticilor oficiale, rata abandonului școlar din România este de aproximativ 15%, mult peste media europeană de 9%. În unele comunități, elevii renunță la școală încă din gimnaziu, mulți visând să plece la muncă în străinătate, unde văd o șansă mai bună de a-și câștiga existența.

Mentalitatea părinților, un obstacol major în educația copiilor

Principala cauză a abandonului școlar în România este atitudinea părinților față de educație. În multe familii din mediul rural, părinții nu cred că școala poate oferi un viitor copiilor lor. În schimb, aceștia îi încurajează să participe la muncile gospodărești sau, mai grav, să aștepte vârsta de 16-17 ani pentru a pleca la muncă în străinătate. Profesorii din școli rurale, precum cea din Baranca, comuna Hudești, județul Botoșani, povestesc despre elevi care abandonează studiile pentru a se alătura părinților lor în străinătate, majoritatea lucrând ca muncitori necalificați în agricultură sau construcții.

Această mentalitate parentală este atât de puternică încât nici măcar școlile modernizate sau activitățile extracurriculare nu reușesc să oprească valul de abandonuri. Mirela Apătăchioaie, director al Școlii Numărul 1 din Hudești, recunoaște că, în ciuda eforturilor de a atrage elevii la școală, rata de abandon rămâne ridicată, mai ales în clasele VII și VIII. La această vârstă, mulți băieți deja planifică să plece la muncă, în timp ce unele fete își încep viața de familie, renunțând complet la educație.

Sărăcia și lipsa resurselor, factori care contribuie la abandonul școlar

Sărăcia este un alt factor major care determină copiii să abandoneze școala. În multe cazuri, familiile nu își permit să susțină copiii pentru a urma liceul, care necesită cheltuieli suplimentare pentru transport, rechizite și, uneori, cazare. În aceste condiții, tinerii se văd forțați să renunțe la studii și să caute un loc de muncă necalificat pentru a-și ajuta familiile. În zone precum Botoșani, majoritatea celor care părăsesc școala nu au nici măcar posibilitatea de a urma cursuri de calificare, deoarece acestea necesită cel puțin 10 clase absolvite. Astfel, mulți dintre ei rămân blocați în munci prost plătite, fără perspective de îmbunătățire.

Eforturile profesorilor și autorităților locale de a reduce abandonul școlar sunt îngreunate de lipsa de sprijin din partea părinților și de dificultățile economice cu care se confruntă familiile. Proiecte precum Programul Național pentru Reducerea Abandonului Școlar (PNRAS) încearcă să combată această problemă prin activități extracurriculare, excursii și tabere, care oferă copiilor ocazia de a explora lumea din afara comunităților lor izolate.

Consecințele abandonului școlar pe termen lung

Abandonul școlar are efecte devastatoare pe termen lung asupra copiilor care renunță la educație. Majoritatea rămân fără o calificare, ceea ce îi condamnă la o viață de muncă necalificată și la venituri mici. În județe precum Botoșani, o treime din populație are mai puțin de 10 clase absolvite, iar mulți dintre acești oameni nu au loc de muncă și nici posibilitatea de a urma cursuri de formare profesională. Această lipsă de educație și calificare afectează grav economia locală, perpetuând ciclul sărăciei și al excluziunii sociale.

În concluzie, realitatea educației în România, în special în mediul rural, este înfiorătoare. Abandonul școlar ridicat și lipsa interesului părinților pentru educația copiilor lor afectează viitorul acestora și contribuie la perpetuarea sărăciei în comunitățile vulnerabile. Deși există inițiative de combatere a acestui fenomen, schimbarea mentalității și crearea unor condiții economice mai bune sunt esențiale pentru a oferi copiilor o șansă reală la un viitor mai bun, conform Adevărul.